sâmbătă, 8 martie 2008

Umbra Omului Elefant

I am not an animal. I am a human being!

Joseph Merrick a fost Omul Elefant. I se spune astfel deoarece era jumătate om, jumătate elefant. Eh, glumesc. (evident) Joseph Merrick nu aparţine mitologiei. A existat cu adevărat şi nu cu foarte mult timp în urmă. S-a născut la Leicester, pe 5 august 1862.
Cum spuneam, nu era jumătate om, jumătate elefant... ci din nefericire pentru el, de la frageda vîrstă de 3 ani a început să devină diform. S-a luptat cu o boală pe cît de rară, pe atît de cruntă. Sindromul Proteus se manifestă prin dezvoltarea excesivă a extremităţilor. Abia în anul 2003 a devenit cert faptul că a suferit într-adevăr de această boală cumplită, dar este posibil să mai fi suferit şi de NF1, o altă afecţiune la fel de rară. Şansele să fi suferit de ambele sunt extrem de mici, dar nu imposibile.

Cu toate că era un om inteligent, un om sensibil îndrăgostit de artă, handicapul său la urmărit toată viaţa.
Mama sa a murit cînd el avea doar 12 ani. Tatăl s-a recăsătorit, iar mama-vitregă l-a izgonit pe tînărul Joseph, dezmoştenit de restul familie, cu excepţia unchiului.
Joseph îşi închipuia că este diform deoarece mama sa fusese călcată de un elefant în perioada în care îl purta în pîntec.
Forţat de împrejurări, la 21 de ani a intrat într-o trupă de circ (la modă în acele vremuri) cu intenţia de a strînge suficienţi bani pentru a putea scăpa hărţuirea semenilor. Era batjocorit şi hulit, astfel încît era nevoit să umble cu faţa acoperită. Reîntors în Anglia, după un turneu în Franţa a fost aproape linşat de localnici, pentru aspectul său neplăcut. L-au salvat nişte poliţişti care l-au dus la spital. Bineînţeles că scîrbele alea, în loc să îl ajute, l-au transformat într-un freek show ambulant.

În cele din urmă, unuia dintre medici i s-a făcut milă de el, oferindu-i o cameră plină cu cărţi unde putea sta liniştit. A reuşit să mai facă unele mici călătorii secrete prin ţară, fiind foarte atras de natură. De asemenea, a scris atît poezii cît şi proză.
Îşi dorea să meargă într-un spital pentru orbi unde să găsească o femeie pentru care să nu conteze aspectul său şi să-l iubească aşa cum este.
În acea cameră de spital şi-a găsit sfîrşitul, prin sufocare, în somn. Pe 11 aprilie 1890, la doar 27 de ani.
Sindromul Proteus nu are tratament nici în ziua de azi.

Aşa arăta Omul Elefant:

Şi cam aşa ar fi arătat dacă n-ar fi fost desfigurat:

Şi-a donat resturile anatomice pentru a fi studiate, rămăşiţe pe care a dorit mai tîrziu să le achiziţioneze nimeni altul decît Michael Jackson. Oferta sa de 1 milion de dolari a fost însă refuzată. (firesc)

În anul 1980 a fost realizat şi un film care prezintă viaţa lui Joseph Merrick.


Ce-mi veni cu Omul Elefant? Ei bine, am văzut un documentar despre el pe Discovery şi m-a impresionat. Sigur, sigur, televizorul îndobitoceşte. < --- Zic tîmpiţii. Depinde la ce te uiţi... eu's "dobitocul" care se uită pe Discovery.

Mă întrebam ce s-ar fi întîmplat dacă eram contemporani cu Joseph Merrick. Şi într-un fel, umbra lui încă ne apasă. Încă se judecă foarte mult după ambalaj şi nu după conţinut. Superficialitatea care domină societatea zilelor noastre le împinge pe unele adolescente să se tortureze cu tot soiul de cure, unele devenind chiar bulimice. Un banal coş pe chipul unei adolescente este transformat într-o adevărată tragedie.
Se caută perfecţiunea. Mda, e ceva şi asta. Chiar interesant aş spune. Dar care perfecţiune? Cea fizică? Ntz, ntz.

Poate astăzi, Joseph Merrick nu ar fi mai fost lovit cu pietre. Dar ar fi fost acceptat în societate? Tot un monstru ar fi fost considerat. Suntem aceiaşi... Evoluăm atît de lent, încît e insesizabil. Diferenţa e că acum suntem mai ipocriţi. El chiar cîştigase ceva bani la un moment dat (pînă să fie tras pe sfoară), în consecinţă se puteau găsi cîteva "don'şoare" care să-l "iubească" cu foc.

Mă irită oligofrenii care susţin sus şi tare că oamenii se nasc egali. Unde, pe Marte? Păi mă retardaţilor, deschideţi dreaq larg ochişorii şi priviţi în jurul vostru! Dacă oamenii se nasc egali şi trăim într-o lume perfectă, înseamnă că eu sînt cam idiot sărăcuţu' de mine, că pînă acum nu mi-am dat seama. Mda. "Păcat" că nu sînt idiot, că atunci poate zîmbeam şi eu că viţelu' la soare.

Ignorance is bless

5 comentarii:

  1. de ce ma faci sa plang?....gata... nu mai citesc ...superb filmul :((

    RăspundețiȘtergere
  2. da..interesant punctu' tau de vedere

    RăspundețiȘtergere
  3. tocmai am vazut filmul si cautand informatii despre el am dat de tine. tu esti o dovada ca mai sunt oameni buni pe lume, care nu sunt interesati atat de mult de aspectul fizic. ma bucur sa vad asta si te felicit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte bun acest articol. Spre rusinea mea habar n-aveam de acest om, caz, film etc. Asa cum tu l-ai descoperit pe Discovery eu am auzit de el printr-o intamplare, cand cineva mi-a recomandat sa vad filmul. Am cautat mai multe informatii despre el si am fost surprinsa. La inceput am crezut ca e doar un personaj fantastic...
    E foarte emotionant filmul. Ai dreptate evoluam foarte incet... si continuam sa-i judecam pe ceilalti mai mult dupa aspectul lor fizic.
    Cred ca o sa recomand filmul mai multor persoane. Merita vazut!

    RăspundețiȘtergere

S-ar putea să-ţi placă şi: