luni, 17 septembrie 2018

Scrisoare deschisă către dumnezeul meu: Cris

Motto: Dragostea este o bătălie, dragostea este un război (James Baldwin)

Scumpă Cris,

Te rog să îmi ierţi îndrăzneala de a te "apela".
Am înţeles, de mult timp, că dragoste cu sila nu se poate. E okay. Dar nu se poate să fim măcar simpli amici? Cunoştinţe... ce vrei tu. Doi trecători. Dar dă-mi voie să te pot contacta. Nu mai ştiu nimic de tine. Dacă mori mîine, eu habar n-am. Dă-mi un număr de telefon să îţi mai aud vocea caldă de zînă. Promit să nu te deranjez decît de 2-3 ori pe an. E prea mult? Sună-mă tu (ai numărul), dacă nu vrei să am numărul tău. Mă suni cu nr. ascuns şi stăm de vorbă 5 minute.

Ai fost, cel mai probabil, singura mea amică adevărată. M-ai cunoscut la fel ca nimeni. Ştii... Îmi amintesc acuma de o fază. M-ai întrebat ce am cu Kătuţa, de ce mă iau de ea pe forum (pe la început). Eu am indrugat ceva cum că se bagă în seamă cu japca. La care tu ai spus "motivul este că e din Constanţa". Şi aşa era. Deşi încă nu-ţi mărturisesem că sînt sociofob, m-ai citit ca pe o carte deschisă. Şi ai fost singura. Exemple ar mai fi. Poate îţi aminteşti şi tu.

Ţi-am spus odată că, atunci cînd vorbesc cu tine, simt că dacă mi-aş întoarce capul, te-aş vedea în spatele meu. Iar tu mi-ai zis că simţi acelaşi lucru. Ştii. Eram în stare să bag mîna în foc pentru prietenia noastră. Eşti singura cu care chiar am fost convins că vom fi friends forever.

M-ai făcut să rîd şi să plîng. Să simt că trăiesc. Că nu sînt doar o umbră. Mi-ai colorat viaţa. Şi am învăţat atîtea de la tine. Un exemplu ar fi că, iniţial dădeam copy/paste la orice secret mi-l mărturisea cineva. De la tine am înţeles că greşesc. Ştiu lucruri uluitoare despre unii dintre userii de pe Garso, dar le voi lua cu mine în mormînt.
Îmi amintesc şi acum cum plîngeam ca un copil atunci cînd greşeam faţă de tine. Cînd scriam acele mail-uri interminabile. Abia mai vedeam tastele din cauza lacrimilor.
Pentru mine, tu eşti cea mai frumoasă şi cea mai bună fată din lume. Eu aşa te văd. Te iubesc de 13 ani. Asta spune ceva.

Chiar nu poate nimeni să mă ajute să dau de Ea? Sînt disperat. Simt că viaţa mi se scurge printre degete şi nu pot face nimic. Sînt o epavă. Am nevoie de Tine. Ultima oară cînd am fost fericit cu adevărat a fost, la un moment dat, cînd mi-ai scos ignore-ul de pe mess. Simţeam că plutesc. Zîmbetul nu mi-a plecat de pe faţă cîteva ore bune. Doar tu ai cheia inimii mele.

Te voi iubi mereu, zînă bună.
Pupiki fermecaţi! (remember?)

cu dragoste,
Cineva din Constanţa care încă te aşteaptă

8 comentarii:

  1. Buna, dragule!

    Vreau sa stii ca sunt singura, ca sunt flatata ca ma iubesti, si mi-ar placea sa ne intalnim candva dar nu stiu cand voi putea ajunge in Constanta. Oricum, am numarul tau, te sun eu cand e. Stiu ca am fost cam rea in ultimul meu mesaj aici, cand te-am amenintat cu politia, ca ti-am zis sa ma lasi in pace, dar cred ca meriti o noua sansa.

    Pupici,
    Cris

    P.S.: Sunt inca virgina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cris nu scrie aşa. Ea foloseşte apostrofurile în locul cratimei.

      P.S.: Şi nu mai e virgină.

      Ștergere
  2. Emotionanta declaratia, o carare frumos pietruita, cararea dramei vesnice. Daca imbratisai faptul ca esti o umbra ai fi putut sa gasesti sens in prezent, in schimb ai ramas agatat in iluzia trecutului. Lasa intunericul inauntru, suficienta bezna incat nu mai distingi nici umbrele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu chiar aşa mă simt. Ca o umbră. Cum ai zis şi tu. Singura care mă poate salva este Cristina.

      Ștergere
  3. Cristina nu te poate salva de tine insuti, daca astepti salvarea din exterior o sa ajungi doar sa irosesti o viata in asteptare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sînt dispus să O aştept o viaţă. Indiferent de consecinţe.
      Dacă iubeşti, mă înţelegi.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Cine înţelege iubirea adevărată, mă-nţelege şi pe mine. Precis.

      Ștergere

S-ar putea să-ţi placă şi: