Ginghis Han și moștenirea unui vis neîmplinit

Ginghis Han

Visul lui Ginghis Han a fost să cucerească lumea. A reușit să construiască un imperiu care a ocupat doar a șasea parte din lume. Imperiul său este al doilea cel mai mare imperiu din istorie (32.8 milioane de kilometri pătrați), după cel Britanic (33.6 milioane de kilometri pătrați). Diferența este că Imperiul Mongol a fost construit de un singur om. Oare ce am putea invăța de la acest om?

Visele catalogate ca fiind absurde pot aduce umilințe și eșec, dar curajul de a încerca ține departe o viață plină de regrete și frământări interioare. Alegerea e așadar simplă: O cale imposibilă pentru a lăsa în urmă ceva memorabil.

Determinarea neobosită pentru un scop imposibil

Imaginează-ți cât de imposibil este acest vis: crearea un imperiu care sa unească toată lumea, plecând de la zero. Pentru ca Ginghis nu a plecat de la un imperiu mai mic și l-a făcut mai mare; a plecat dintr-o iurtă și a mai stat și câțiva ani prizonier sau sclav in tinerețe. A avut grija de familie culegând fructe de pădure și mergând la vânătoare. A crescut într-un mediu violent, unde jaful și înșelăciunea erau un mod de viață. Într-o Mongolie unde triburile nu fuseseră niciodată unite. A plecat dintr-un punct care nu știu daca putea fi stabilit mai jos de atât. Este ca și cum te-ai naște într-un cătun și ți-ai dori ca într-o viață de om să obții toată cunoașterea din lume. Este un vis absolut intangibil, dar imaginează-ți ce ar putea rămâne in urma ta, dacă ai obține „doar” a șasea parte. Apoi imaginează-ți de câtă determinare și de câtă consecvență este nevoie să urmezi un astfel de vis toată viața, fără niciun moment de abatere. Un astfel de nivel de determinare pare absolut din altă lume. Pot sa înțeleg determinarea unui atlet olimpic, a unui muzician, a unui om de afaceri. Oameni care-și stabilesc niște ținte și apoi urmează cu sârguință îndeplinirea acelui scop, care pe mulți dintre noi ne-ar putea face să renunțăm la primul obstacol. În cazul lui Ginghis Han a fost vorba de o determinare mult mai puternică, orientată spre împlinirea unui vis care pe deasupra mai era și imposibil. Este o linie fină între curaj și prostie, în alegerea de a urma un astfel de drum.

Auto-suficiența este un aliat important

Așadar, Ginghis s-a născut sărac, analfabet și după toate probabilitățile îi era mult mai ușor să fie o persoana insignifiantă. A ales însa să schimbe lumea pentru totdeauna. Pe numele său adevărat Temujin, Ginghis și-a început viața de războinic la nouă ani când tatăl lui a fost ucis de un trib rival de tătari. La 10 ani și-a ucis fratele vitreg în urma unei dispute iscate la o partidă de vânătoare. Este foarte probabil ca visul lui să fie un produs al mediului in care a trăit primii ani din viață și care l-au fortat să se bazeze pe propriile abilități.

Asadar a învățat repede sa aibă încredere doar în propria lui persoană. Cumva a reușit mereu să aibă un plan de rezervă, să nu fie nevoit să depindă de alții.

Pentru a reuși pe cont propriu ai nevoie de o educație desăvârșită. Este ca o poliță de asigurare. O educație foarte bună, deși nu garantează succesul, oferă un grad mare de independență față de nevoia de ajutor de la alți oameni. Ginghis a știut să învețe toată viața de la cei din jur. Mai ales după ce a ajuns cel mai puternic om din lume, este un lucru demn de admirat că a știut să se înconjoare de oameni care să vină cu păreri diferite. A încurajat meritocrația într-o perioadă în care legăturile de sânge erau singurele care contau.

Cunoașterea provenită din diversitate

Ginghis Han nu și-a obligat niciodată supușii să renunțe la credința lor. Dimpotrivă, a încurajat diversitatea și a căutat mereu sa învețe din ea. A învățat cât a putut de mult de la chinezi, de la persani, de la alte triburi turcice și de la toate popoarele pe care le-a cucerit și cu care a intrat în contact. A acceptat că toate lucrurile, inclusiv tacticile lui militare care-i aduceau victorie după victorie, pot fi îmbunătățite prin aportul adus de alții. Să ne aducem aminte că libertatea religioasă spre exemplu e greu de acceptat de unii oameni inclusiv în zilele noastre. Ginghis a proclamat-o prin lege acum peste 800 de ani.

A îmbrățișa diversitatea și libertatea de gândire și a realiza că întregul este mai mult decât suma componentelor sale înseamnă să știi să lași de-o parte mândria. Cât de dificil este asta pentru un om aproape atotputernic? Pentru marea majoritate a oamenilor ar fi nu greu, ci imposibil! Genghis lua singur hotărârile dar se consulta des cu mama sa, cu soția și cu cei apropiați. Recompensa si prețuia loialitatea. Mare parte din populațiile cucerite au ajuns total loiale lui și au cunoscut cea mai prosperă perioadă. A fondat primul sistem poștal din lume, a adoptat si îmbunătățit arme de asediu de la arabi, persani si chinezi, a folosit tactici de război psihologic și rețele de spioni. Pax Mongolica, pacea mongolă, reprezintă efectul de stabilitate și prosperitate observat în viața economică, culturală și socială din vastul teritoriu eurasiatic pe care mongolii l-au unificat in secolele al XIII-lea si XIV-lea.

Măsurile drastice trebuie folosite doar ca un ultim resort

În zilele noastre războiul este tot mai rar o opțiune; sancțiunile economice sau manevrele militare sunt aproape ultimul lucru la care recurg statele aflate in conflict. Cu alte cuvinte, măsurile drastice sunt ultima opțiune. Deși pare greu de crezut, Ginghis nu pornea un război decât dacă asta era ultima variantă. A folosit cu mare succes o altă arma: teroarea. În timpul asediilor folosea „teroarea calculată” pentru a măcina moralul adversarului. Răspândea cu buna știință povești despre masacre si orori care săpau la temelia încrederii tuturor oponenților.

Există ceva cu adevărat deosebit in magnitudinea unui vis, urmat de dovada că acesta chiar poate fi realizat. De aceea istoria lui Ginghis Han pare să fie plină de învățăminte. Desigur multe din mijloacele prin care a încercat să își atingă visul sunt contrare cu valorile umane actuale și sunt departe de a putea fi glorificate.

Totuși grandoarea viselor sau capacitatea de a avea vise care par mai mari decât spiritul uman este o calitate admirabilă ce merită respectată. Realizarea unor astfel de vise dovedește că spiritul uman este subapreciat și prin aceasta își câștigă un loc in eternitate.

„Viața mea a fost prea scurtă pentru a cuceri întreaga lume …” – Ginghis Han

Genghis este o figură care polarizează părerile; unii îl admiră alții îl consideră un monstru. Visul neîmplinit al lui Genghis de a cuceri lumea a lăsat în urmă o moștenire, aceea a celui mai mare imperiu construit de un singur om. Privind dintr-o perspectivă diferită putem spune ca nici unii dintre noi nu visăm prea departe. Visele noastre au limite imaginare autoimpuse. Oamenii ne întreabă „de ce” și mereu încercam să încropim un răspuns; prea puțini au curajul să răspundă „de ce nu?”. Oamenii aparent iraționali au sfârșit modelând lumea și construind viitorul. Toate marile idei au fost considerate nebunești la un moment dat. Sunt oameni care reușesc să folosească respingerea sau ne-acceptarea celor din jur ca pe un combustibil pentru realizarea unor vise imposibile.

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *