Două vorbe despre "tragedia" din clubul Colectiv

Motto: Un om e un geniu, o masă de oameni e o mulţime de proşti (Erwin Rommel)

Dacă existaţi undeva pe acest plai mioritic, imposibil să nu fi auzit de marea "tragedie" care a avut loc într-un club de noapte din capitală. Toate ziarele, toate televiziunile, toate FaceBook-urile numai despre asta vuiesc de două zile. Şi? Au crăpat 30 de fraieri. Ce mare scofală? Cine erau ei pentru societate? Ce au făcut ei pentru mine? De ce i-aş regreta? Pînă la urmă erau într-o discotecă, nu într-o bibliotecă. Eu de ce nu merg în cluburi? Şi nici fratele Adrian Hordoan nu o face! Ăia erau oameni sociabili, cu prieteni... Îşi pierduseră inocenţa altfel specifică vîrstei. Copii de 14-15 ani... Şi hai să zicem că ei nu aveau creier. Şi nu aveau. Dar părinţii ce-au păzit? Ajung la vorba amicei mele Bianca Băcurar, e adevărat, făcută într-un alt context: CURVE şi TÎMPIŢI!
Nu cred că era cazu' să se decreteze 3 zile de doliu naţional pentru nişte destrăbălaţi. Sînt curios cît mai ţine căcatu' ăsta urît mirositor...

Despre morţi, numai de bine! (altădată)
Hai... Daţi-i drumu' cu înjurăturile. Sînt pregătit!