Despre "justiţia" divină

Motto: Ignorance is bliss (Thomas Gray)

Urmărind printre picături cea mai recentă ediţie a emisiunii "Next Star", am văzut o fază care m-a scîrbit profund. Erau prezenţi cîţiva copii cu dizabilităţi (unu' chior, unu' aproape paralizat ş.a.m.d.). "Deşteapta" de Alina Eremia a spus că acei copii sunt dovada că dacă credem în dumnezeu, pot exista minuni. Apăi alea sunt minuni, fă, vaco? Eu nu înţeleg. Dacă ni se întîmplă un lucru pozitiv, e dovadă că dumnezeu ne ajută. Dar cînd ni se întîmplă ceva naşpa? Nu ar trebui înjurat de toţi morţii bătrînelu' ăla retardat?

Acum cîţiva ani, eram în maşină cu tata şi a făcut accident. L-au lăsat frînele şi a intrat într-un stîlp. După ce şi-a buşit serios maşina, a spus că îi mulţumeşte lui dumnezeu că am scăpat teferi. Unde pana mea e logica?
dumnezeu se ocupă cu lucruri foarte "drăguţe". Îmi amintesc că mai demult citeam pe un forum dedicat religiei că dumnezeu a ars o biserică din Rusia deoarece "nu se lasă batjocorit" (era vorba de nu ştiu ce simbol neimportant).

Mă irită la extrem expresiile de genu' "dumnezeu nu doarme" sau "dumnezeu e sus şi vede". Vede o pulă! Copii care mor de SIDA în România sau alţii care mor de foame în Africa. Unde e, mă, dumnezeul vostru? La ăsta vă închinaţi, mă, voi? Luaţi un 5 la şcoală şi credeţi că dumnezeu există şi vă ascultă rugăciunile. Sunteţi jalnici.
E a doua zi de Paşti şi psihoza continuă.